Fiecare dintre noi isi aduce aminte cu nostalgie de vremurile in care trebuia sa scriem eseuri pentru examene sau evaluarile trimestriale.
Cea mai mare dificultate o aveam in momentul in care trebuia sa scriem un eseu academic, deoarece acesta nu se referea la lucruri reale iar firul logic al eseului era destul de greu de elaborat si de urmarit.
Menirea scolilor este de a ii invata pe elevi cum sa scrie si sa isi ordoneze gandurile, dar din pacate scrisul a inceput sa se confunde din ce in ce mai mult cu studiul literaturii romane, iar rezultatele nu sunt cele mai bune.
Eseul academic este greoi
Elevii sunt pusi sa scrie eseuri despre opera lui Creanga sau a lui Eminescu in loc sa aiba ca teme evolutia societatii romanesti in ultimul timp sau chiar modul in care au evoluat sportivii romani la ultimele competitii sportive.
Asadar scrierea a devenit plictisitoare si chiar inutila, deoarece nimanui nu ii va pasa de simbolismului lui Eminescu.
Eseul a fost la inceput o modalitate de a ne apleca asupra invataturii stramosilor nostri. In perioada Renasterii a trebuit sa redescoperim scrierile anticilor si sa le studiem pentru a le intelege mai bine, iar pana la sfarsitul secolului al XIX-lea studiul textelor stravechi a reprezentat singura modalitate de a invata si a evolua.
Apoi si-a facut aparitia intrebarea: daca studiul textelor stravechi este folositor, de ce textele moderne ar fi mai prejos? Aceasta este perioada in care tipurile eseelor au inceput sa se diversifice, iar textele moderne au inceput sa faca din ce in ce mai des obiectul eseistilor.
Evolutia eseului tine pasul cu societatea contemporana
Eseul a trebuit sa tina pasul cu evolutia societatii, deoarece mare parte din oameni trateaza o teza si argumentatia facuta in apararea acesteia ca elemente ce pot fi schimbate. Acest lucru poate fi de folos in cazul unui proces sau a altor proceduri legale, dar nu este cel mai bun mod in care putem descoperi adevarul atunci cand sustinem o anume tema.
Eseul inseamna de fapt o „incercare” pe care o putem face cu totii. Nu trebuie sa respectam anumite cutume atunci cand vom scrie un eseu si suntem liberi sa ne dam frau imaginatiei si sa spunem ce simtim, insa va trebui sa prezentam o serie de argumente in sprijinul pozitie noastre.
Nu trebuie sa avem neaparat o tema sau un punct de vedere in momentul in care vom scrie un eseu. Un eseu nu va incepe niciodata cu o declaratie, ci va incepe cu o anumita intrebare. Exprimarea ideilor ne va ajuta intotdeauna la formarea mai multor idei, iar un singur cuvant mai fi mult prea slab pentru a le apara.
Atunci cand acestea se vor aduna si vor deveni mii, sustinerea ideilor va deveni mult mai eficace si ii vor invata pe oamenii ce ne vor citi eseurile sa se gandeasca mai bine la anumite lucruri pe care vor tinde sa si le insuseasca.
Este foarte important insa sa folosim argumente stiintifice ce pot fi probate cu usurinta pentru a ne sustine obiectul eseului.